Cicatrizarea se desfasoara in mai multe faze:
-inflamatorie (in primele 24-48 de ore)
-proliferativa (pana in saptamana 2-3)
-de remodelare (pana la 1an)
Initial cicatricea tinde sa fie mai rosie, iar tesuturile din jur sunt indurate. Treptat acestea se diminueaza si dispar, rezultand o cicatrice supla, mai palida decat tesuturile din jur.
Ea este influentata de factori ca: infectia, prezenta hematoamelor, malnutritia. Pentru ca cicatricea sa fie cat mai putin vizibila este necesara o afrontare (aliniere) perfecta a marginilor plagii, precum si imobilizarea zonei respective.
Initial cicatricea tinde sa fie mai rosie, iar tesuturile din jur sunt indurate. Treptat acestea se diminueaza si dispar, rezultand o cicatrice supla, mai palida decat tesuturile din jur.
Aspectul final al cicatricei poate fi apreciat dupa apoximativ un an de la traumatism.
Exista situatii in care cicatrizarea nu are o evolutie normala. Astfel cicatricea tinde sa devina cat mai rosie si se ingroasa, dand nastere cicatricelor hipertrofice sau keloizilor.Cicatricea hipertrofica nu invadeaza tesuturile din jur si are tendinta de a regresa spontan. Cicatricea Keloida invadeaza tesuturile din jur ,este pruriginoasa si nu are tendinta de a regresa spontan (are aspect pseudotumoral).Tendinta de formare a keloizilor scade cu inaintarea in varsta. Rasa neagra are predispozitie pentru aparitia keloizilor, care pot avea uneori aspect grotesc.

Se descriu anumite zone la nivelul corpului care au tendinta de a produce keloizi :
-regiunea presternala (la barbati au forma neregulata, iar la femei au forma de fluture)
-regiunea deltoidiana (a umarului)

O cicatrice poate deveni keloida doar pe anumite zone ale ei. Excizia chirurgicala a unei cicatrice keloide nu este recomandata, deoarece riscul aparitiei unui keloid mai mare este foarte ridicat.

Daca este situata pe un pliu de flexie (gat, cot, degete) si risca sa stanjeneasca miscarile se impune interventia chirurgicala.
Inainte de a recurge la chirurgie se vor incerca tratamente mai putin agresive:

-presoterapia: aplicarea unor pansamente elastice, compresive pe toata perioda procesului de cicatrizare (uneori greu de suportat, mai ales in cazul cicatricelor mari dupa arsura)
-injectia locala cu steroizi (triamcinolon, acetonit) pentru cicatrice izolate; aceasta se face cu ace mici (subtiri) strict in cicatrice, pana devine alba. Se poate repeta saptamanal, pana devine supla, in acelasi plan cu tesuturile din jur. Injectarea exagerata poate determina aparitia atrofiei tegumentului si grasimii locale.
-tratament cu gel siliconic – se aplica pe zona afectata si se mentine cu pansament. Metoda este neinvaziva, nu are efecte secundare si se aplica mai ales la copii.
-tratament cu CONTRACTUBEX (gel pe baza de heparina si extract de ceapa) care se aplica de 2 ori pe zi in strat subtire la 15 zile postoperator.
-tratament cu Cellu M6 Keymodule permite mobilizarea tesuturilor imbunatatind circulatia sangvina si limfatica de la nivelul cicatricelor, fapt ce favorizeaza formarea unei cicatrice suple.

In cazul cicatricelor intinse (placarde cicatriceale) acestea pot fi indepartate prin excizie chirurgicala seriata (in mai multe etape) sau cu ajutorul unor expandari tisulari, care se introduc sub piele si se umfla progresiv cu ser fiziologic. In acest fel se obtine un exces de piele care permite excizia cicatricei si inlocuirea sa cu piele sanatoasa.

Tratamentul chirurgical al cicatricelor nu se va face niciodata inainte de terminarea procesului de maturare al acestora (9 luni pana la 1 an), cu exceptia cazurilor in care determina tulburari functionale (impiedica miscarea) fiind situate pe zonele cu mobilitate maxima: degete, gat sau in jurul orificilor naturale: gura, nas sau la nivelul pleoapelor.